Sa nu ignoram durerea...

De ce-i ignoram pe cei care sunt inca langa noi, dar au avut nesansa de a aluneca in pacat??? Si chiar daca vin la noi cu strigate-n priviri, inimile noastre raman impietrite. Si asta... pana cand a alunecat jos, jos... si ne adunam ca mai avem un motiv de "partasie"....

"Lantul de rugăciune? Aşa cum un virus, trecând din om în om, devine mai puternic, aşa şi rugăciunea. De bună seamă, rugăciunea are viaţă." (Gavriil STIHARUL)

Sa ne unim in rugaciune cu cei ce trec prin incercari... Niciodata nu stim cand vom avea nevoie de rugaciuni in lant fiecare dintre noi... Niciodata nu vom sti de ce Domnul ingaduie, niciodata nu vom sti cata suferinta va simti sufletul nostru cand acel / acea cineva nu mai e langa noi sa-i intindem mana...
Sigur Isus e acolo, dar singur, fara noi... Noi suntem ocupati. Insa dracu nu e ocupat in a-si trimite ispitele...
Un lucru e clar insa: DOMNUL e taria noastra! Chiar daca pacatosul pierde o lupta, Domnul il va ridica si va castiga razboiul!
Slava Numelui Sau ca EL nu ne uita niciodata, ne accepta si ne pretuieste cu calitati si cu defecte!!!
De o buna bucata de timp simt atacurile fortelor raului... Simt cum incearca sa-mi distruga credinta, fara de care existenta mea nu ar avea sens... Cu cat atacurile sunt mai puternice, cu atat sufletul meu ingenuncheaza in rugaciune... In IOV 33 am gasit raspunsul pe care Domnul mi l-a dat cand ma rugam pentru o persoana foarte bolnava, draga mie... Atunci am citit de la versetul 23 pana la 25 si am multumit Domnului ca mi-a dat raspuns... Am continuat rugaciunile...
Insa nu de mult timp, ceva ce nu mi-am putut imagina s-a intamplat in familia mea... Continui sa ma rog, continui sa-L chem... si iar am citit IOV... dar de data aceasta am continuat pana la sfarsit...
Si am inteles cat de important e sa nu incetam sa ridicam rugaciuni sincere catre Domnul, sa nu incetam sa ne unim in rugaciune cu cei care traiesc prin credinta, pentru cei abandonati, cazuti... Dar am mai inteles cat de adevarat este ca trebuie sa-i iubim si pe cei care ne fac rau... deoarece eu nu i-am putut uri, dimpotriva, i-am pus pe lista mea de rugaciune, i-am adus inaintea Domnului, ca EL sa le curateasca inimile. Razbunarea mea ar fi doar o cotinuare a pacatului lor... si inceputul pacatului meu...

Ma rog in numele Domnului nostru Isus Hristos... Ioan 14:12-14 a fost incurajarea mea pentru ziua de ieri... iar Psalmul 25:7-8 pentru ziua de azi.... si-n fiecare zi voi lauda Numele Lui, pentru ca pot totul prin Hristos... Daca avem inimile incarcate cu dragostea Lui si nu o dam mai departe, suntem niste vase fisurate din care se pierde comoara cea mai de pret a sufletului nostru, dragostea divina...

Haideti sa-i iubim si pe cei care plang doar in sufletul lor, temandu-se sa mai spuna cuiva zbuciumul lor, de teama zambetului ironic cu care avem tendinta sa-i privim... de teama ca iar, si iar vor fi ignorati...
Da, Domnul lucreaza, sufletul pacatosului IL cauta pe Domnul, dar EL lucreaza prin oameni, prin copiii LUI. Unde sunt acestia cand pacatosul striga cu disperare in rostogolirea lui spre pacat?
Doamne, creste-mi credinta!!
Doamne, fa din viata mea lumina dragostei Tale, da-mi putere s-o las sa se reverse asupra tuturor,sa ajut efectiv, cu fapta si cu vorba, sa fac din ea o scara catre Imparatia Ta!! Doamne, n-as mai vrea ca cineva sa simta suferinta mea...desi stiu ca nu se compara cu ceea ce ai patimit TU pentru noi, din prea multa dragoste...

" - Mare sacrificiu, cum să iert, Doamne, pe cel ce mi-a făcut atâta rău?
- Răzbună-te pe Mine pentru el. Socoteşte-Mi Mie greşelile lui, căci Eu i-am preluat vina şi datoria." ( Gavriil Stiharul)