CAUTATI-I PE CEI PIERDUTI
8/06/2010 11:41:00 p.m. Posted by dana
(Luca 15 : 3-32 )
<< “Tot asa va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste . ( Luca 15 : 10 )
Aceste versete ne arata ca e ceva special in cautarea celor pierduti. De-a lungul secolelor, aceste pilde au vorbit fiecarei generatii si s-au dovedit utile de fiecare data. Timpurile moderne incearca sa evite ”pierderea” vietii prin numeroase masuri de siguranta. De asemenea, se incearca sa se atraga atentia asupra pierderii resurselor si a energiei. Isus ne relateaza cu multa gingasie, povestea oii pierdute care s-a ratacit undeva, departe. Dumnezeu ne arata cat de mult il pretuieste pe om, ce mare valoare are un singur om in ochii Lui. Pentru un tata, nimic nu poate inlocui copilul pierdut. Copilul lui Dumnezeu, care s-a ratacit, umbla fara niciun scop, purtat de vant incoace si-ncolo. A pierdut directia si va ajunge o ruina daca nu va fi salvat. Niciodata nu trebuie sa ne gandim ca sufletele pierdute se vor intoarce prin propriile puteri sau ca e doar vina lor. Trebuie sa-i cautam mereu pe cei pierduti. Poveste banutului pierdut sugereaza inca o data faptul ca suntem importanti pentru scopul lui Dumnezeu. O moneda are valoare economica. Valoarea monedei pierdute nu a disparut odata cu pierderea ei. Valora la fel de mult, dar, pentru proprietar, nu mai era de mare insemnatate atata vreme cat n-o putea gasi. Cand ne “ascundem” si refuzam sa slujim celor din jurul nostru, suntem si noi pierduti, in sensul ca nu suntem de niciun folos lui Dumnezeu si oamenilor. Cand ne dedicam slujbei pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru noi, devenim valorosi, asa cum s-a intamplat cu moneda care a fost gasita.
autor : Ervin Bontrager-Hillsboro,Wl ( text transcris din brosura “Langa ape de odihna”- Fundatia BETHEL FELLOWSHIP MISSION )
Pentru a cauta un copil al lui Dumnezeu care s-a ratacit, avem nevoie de iubire si smerenie. Oare au disparut aceste sentimente din inimile noastre, lasand loc doar unor masti frumoase de crestini? Din viata de zi cu zi, am constatat cat adevar cuprind aceste cuvinte, bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu!!! De cate ori ne-am aplecat asupra unui pacatos cazut in “mocirla” pacatului? Am indraznit sa-ntindem mana pentru a-l ridica sau ne-a fost mai simplu sa-i tinem o predica, dupa care sa ridicam usor din umeri: ”Nu vrea sa asculte !!!” si plecam. Il lasam acolo, prabusit, privim cum aluneca tot mai mult , dar ne vedem linistiti de drumul nostru confortabil, multumiti ca ne-am facut datoria: i-am tinut o predica. Dar nu ne dam seama ca acel suflet tanjeste dupa acceptarea noastra. Nu observam ca unele gesturi, poate chiar fapte, sunt strigate mute de ajutor, strigate adresate celor din randul carora s-a ratacit. Poate inca ii mai rasuna in urechi si in inima cuvintele acestora, ( ale noastre…) despre puterea pe care o au ( avem )asupra pacatului, puterea de a-l ridica pe pacatos in numele lui Isus Hristos…Poate tanjeste dupa compania noastra, poate dupa un simplu telefon: ”Hei, ce mai faci? Vreau sa trec pe la tine sa te vad…Sau poate preferi tu sa vii la mine!” De multe ori spunem cu foarte mare usurinta: ”Am sa ma rog pentru tine!”, dar dupa ce am rostit cuvintele, am si uitat...
Si totusi Dumnezeu asculta rugaciunile pornite din inimi curate… ne indeamna sa mijlocim pentru salvarea sufletelor pierdute:
IOV 33 : 24-30
23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”
25 Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.
27 Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”
29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30 ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
Deci, haideti sa ne rugam pentru copiii lui Dumnezeu care s-au ratacit de la Cale, dintr-un motiv sau altul. S-o facem cu sinceritate si putere, fara a privi in jur sa cautam vinovati.
Privesc cum ispitele lucreaza pline de ravna, nu le e rusine sa se afiseze oriunde, oricand, manipulate fiind de satan.
Oare noi, copiii lui Dumnezeu folosim cu aceeasi naturalete puterea cu care ne-a inzestrat Domnul? Daca EL e cu noi, de ce trebuie sa ne temem? Si atunci imi pun intrebarea: daca EL e cu noi, de ce nu reactionam oriunde, oricand si fata de oricine cu aceeasi naturalete cu care actioneaza fortele raului, tragand in jos pe cel ratacit?
Toti plecam , ne vedem de drum, scarbiti unii, altii plini de compatimire…dar ne vedem de drumul nostru, de confortul nostru… Langa copilul lui Dumnezeu care s-a ratacit ramane doar Isus… si are ochii plini de lacrimi. Il vede ratacit, singur,inconjurat de oameni care nu-L cunosc pe EL… Il simte cum lupta, dar ei sunt mai multi... Iar el, copilul ratacit, mai face un gest disperat pentru a atrage atentia celor din mijlocul carora s-a ratacit… Dar nimeni nu-i aude inima. Toti vedem exteriorul... atat...
Insa Dumnezeu vine iarasi cu o promisiune:
EZECHIEL 33 : 11-16
11 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele şi le voi cerceta!
12 Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
13 Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.
14 Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
15 Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.
16 Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.”
Uneori nu intelegem, ne punem intrebari si suferim… asta pentru ca nu avem suficienta rabdare. Domnul are planul Sau, nu se lasa dirijat de noi. De aceea ne spune cu mult drag in
Ieremia 30 : 24
Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.
<< “Tot asa va spun ca este bucurie inaintea ingerilor lui Dumnezeu pentru un singur pacatos care se pocaieste . ( Luca 15 : 10 )
Aceste versete ne arata ca e ceva special in cautarea celor pierduti. De-a lungul secolelor, aceste pilde au vorbit fiecarei generatii si s-au dovedit utile de fiecare data. Timpurile moderne incearca sa evite ”pierderea” vietii prin numeroase masuri de siguranta. De asemenea, se incearca sa se atraga atentia asupra pierderii resurselor si a energiei. Isus ne relateaza cu multa gingasie, povestea oii pierdute care s-a ratacit undeva, departe. Dumnezeu ne arata cat de mult il pretuieste pe om, ce mare valoare are un singur om in ochii Lui. Pentru un tata, nimic nu poate inlocui copilul pierdut. Copilul lui Dumnezeu, care s-a ratacit, umbla fara niciun scop, purtat de vant incoace si-ncolo. A pierdut directia si va ajunge o ruina daca nu va fi salvat. Niciodata nu trebuie sa ne gandim ca sufletele pierdute se vor intoarce prin propriile puteri sau ca e doar vina lor. Trebuie sa-i cautam mereu pe cei pierduti. Poveste banutului pierdut sugereaza inca o data faptul ca suntem importanti pentru scopul lui Dumnezeu. O moneda are valoare economica. Valoarea monedei pierdute nu a disparut odata cu pierderea ei. Valora la fel de mult, dar, pentru proprietar, nu mai era de mare insemnatate atata vreme cat n-o putea gasi. Cand ne “ascundem” si refuzam sa slujim celor din jurul nostru, suntem si noi pierduti, in sensul ca nu suntem de niciun folos lui Dumnezeu si oamenilor. Cand ne dedicam slujbei pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru noi, devenim valorosi, asa cum s-a intamplat cu moneda care a fost gasita.
autor : Ervin Bontrager-Hillsboro,Wl ( text transcris din brosura “Langa ape de odihna”- Fundatia BETHEL FELLOWSHIP MISSION )
Pentru a cauta un copil al lui Dumnezeu care s-a ratacit, avem nevoie de iubire si smerenie. Oare au disparut aceste sentimente din inimile noastre, lasand loc doar unor masti frumoase de crestini? Din viata de zi cu zi, am constatat cat adevar cuprind aceste cuvinte, bazate pe Cuvantul lui Dumnezeu!!! De cate ori ne-am aplecat asupra unui pacatos cazut in “mocirla” pacatului? Am indraznit sa-ntindem mana pentru a-l ridica sau ne-a fost mai simplu sa-i tinem o predica, dupa care sa ridicam usor din umeri: ”Nu vrea sa asculte !!!” si plecam. Il lasam acolo, prabusit, privim cum aluneca tot mai mult , dar ne vedem linistiti de drumul nostru confortabil, multumiti ca ne-am facut datoria: i-am tinut o predica. Dar nu ne dam seama ca acel suflet tanjeste dupa acceptarea noastra. Nu observam ca unele gesturi, poate chiar fapte, sunt strigate mute de ajutor, strigate adresate celor din randul carora s-a ratacit. Poate inca ii mai rasuna in urechi si in inima cuvintele acestora, ( ale noastre…) despre puterea pe care o au ( avem )asupra pacatului, puterea de a-l ridica pe pacatos in numele lui Isus Hristos…Poate tanjeste dupa compania noastra, poate dupa un simplu telefon: ”Hei, ce mai faci? Vreau sa trec pe la tine sa te vad…Sau poate preferi tu sa vii la mine!” De multe ori spunem cu foarte mare usurinta: ”Am sa ma rog pentru tine!”, dar dupa ce am rostit cuvintele, am si uitat...
Si totusi Dumnezeu asculta rugaciunile pornite din inimi curate… ne indeamna sa mijlocim pentru salvarea sufletelor pierdute:
IOV 33 : 24-30
23 Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24 Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!”
25 Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie şi-i dă înapoi nevinovăţia.
27 Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: „Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!”
29 Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
30 ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
Deci, haideti sa ne rugam pentru copiii lui Dumnezeu care s-au ratacit de la Cale, dintr-un motiv sau altul. S-o facem cu sinceritate si putere, fara a privi in jur sa cautam vinovati.
Privesc cum ispitele lucreaza pline de ravna, nu le e rusine sa se afiseze oriunde, oricand, manipulate fiind de satan.
Oare noi, copiii lui Dumnezeu folosim cu aceeasi naturalete puterea cu care ne-a inzestrat Domnul? Daca EL e cu noi, de ce trebuie sa ne temem? Si atunci imi pun intrebarea: daca EL e cu noi, de ce nu reactionam oriunde, oricand si fata de oricine cu aceeasi naturalete cu care actioneaza fortele raului, tragand in jos pe cel ratacit?
Toti plecam , ne vedem de drum, scarbiti unii, altii plini de compatimire…dar ne vedem de drumul nostru, de confortul nostru… Langa copilul lui Dumnezeu care s-a ratacit ramane doar Isus… si are ochii plini de lacrimi. Il vede ratacit, singur,inconjurat de oameni care nu-L cunosc pe EL… Il simte cum lupta, dar ei sunt mai multi... Iar el, copilul ratacit, mai face un gest disperat pentru a atrage atentia celor din mijlocul carora s-a ratacit… Dar nimeni nu-i aude inima. Toti vedem exteriorul... atat...
Insa Dumnezeu vine iarasi cu o promisiune:
EZECHIEL 33 : 11-16
11 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele şi le voi cerceta!
12 Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
13 Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.
14 Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel.
15 Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.
16 Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.”
Uneori nu intelegem, ne punem intrebari si suferim… asta pentru ca nu avem suficienta rabdare. Domnul are planul Sau, nu se lasa dirijat de noi. De aceea ne spune cu mult drag in
Ieremia 30 : 24
Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu