COPILARIE REGASITA

Iacov 1:27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.



In urma cu 7 ani am preluat clasa I dupa o bogata experienta la catedra, ca invatatoare. In generatia respectiva am primit sase copii ce proveneau de la Centrul de plasament local. Unul dintre ei era Emanuel,
care s-a autocaracterizat « cel mai lau copil » …L-am privit cu ochii inimii si am inteles ca era o forma de autoaparare , de revolta putin, fata de viata pe care o ducea, diferita de cea a copiilor ce proveneau din familii. Am observat ca era brutalizat de multe ori de catre baietii mai mari, ceea ce ma umplea de mahnire. Intr-o zi, fiul nostru, pe atunci elev la liceu in localitate, mi-a propus sa-l iau acasa la sfarsit de saptamana, astfel cei care-l agresau nu vor mai indrazni sa o faca.
L-am luat acasa…si pana la urma a ramas in familia noastra, impreuna cu sora lui,Antonia, mai mare cu doi ani decat el. Timp de doi ani aproximativ, ii luam la noi la sfarsit de saptamana, in vacante…Pana la urma,noi familia a decis sa-i luam in plasament, sa le oferim mai mult decat o masa calda si cateva zile de bucurie…I-am luat in plasament , prin hotarare judecatoreasca. Fata era clasa a V a, avea o infatisare baietoasa, atitudinea de asemenea si m-a socat faptul ca isi ura fratele foarte mult…


Nu ne-am temut insa, am luat-o si pe ea in familie, i-am tratat de-a lungul timpului ca si pe copiii nostri, oferindu-le afectiune si in acelasi timp educatia necesara unor copii de varsta lor care au fost privati de acestea…






In urma cu trei ani am preluat din nou clasa I. Iarasi am primit copii de la Centrul de plasament. De data aceasta au venit doua surori, salbatice , tunse scurt, cu deprinderi formate pentru cersit …Vorbeau vulgar , se injurau si se bateau des intre ele…Erau Andreea si Cristina...





Dupa ce am vorbit cu sotul si fiul am inceput sa le aduc si pe ele in familie, dar…impreuna cu fratiorul lor de patru anisori, Marius. ..Intr-o sambata seara, acesta m-a intrebat « Tanti, eggista mai mulci copii si o mama ? » la care i-am raspuns « Da, exista… » A stat pe ganduri un timp, apoi m-a intrebat « Dar mai multi copii si doua mame, eggista ? » M-a privit lung, cu ochisorii lui mari si albastri si tristetea pe care am intalnit-o acolo s-a prelins in intreaga mea fiinta. « Da, exista… » si a urmat o intrebare care m-a facut sa-mi ascund lacrimile « Nu vleci sa fici mama noastla ? «




MARIUS




I-am luat si pe ei trei in plasament, prin hotarare judecatoreasca…Apoi, dupa un an , intamplator ( desi eu am convingerea ca nimic nu este intamplator ), au intalnit-o pentru prima oara pe surioara lor cea mai mica, de cinci anisori, pe care asistenta maternala care o crescuse o adusese inapoi, nereusind sa-i stapaneasca temperamentul, comportamentul agresiv. Se presupunea ca sufera de ADHD, de fapt avea si tratament adecvat…pana la urma am luat-o si pe ea…si nu are ADHD. Pur si simplu era un copil care avea nevoie sa se simta acceptat si mai ales in siguranta…




AURELIA





Povestea noastra poate este cam lunga, dar nu am putut scrie direct realizarile fara a incepe cu inceputul…
In prezent,


EMANUEL
trece in clasa a VIII a, citeste mult, iubeste plantele si animalele…E un copil inteligent. La finalul clasei a VIIa a obtinut media 7,79.Sufera de fractura de cristalin, pe care am descoperit-o dupa ce l-am luat in familie si necesita controale periodice , sa poarte ochelari,dar speram sa poata fi posibila si o interventie chirurgicala, deoarece din cauza acestei suferinte, se concentreaza mai greu si intampina anumite dificultati la invatatura.



ANTONIA
a terminat clasa a IXa la liceul din localitate cu media 9,73 , a luat premiul I. S-a transformat intr-o adevarata domnisoara, a lasat in urma dorinta de a fi baietoasa si isi iubeste fratele, ceea ce este foarte important pentru ei, cat si pentru noi.





ANDREEA si CRISTINA
sunt elevele mele. Din fetitele salbatice din clasa I au devenit pe parcursul acestor trei ani petrecuti in familie niste fetite sensibile, harnice si afectuoase. Stiu sa citeasca si si-au insusit cu bine cunostintele transmise la cursurile scolare. Sunt dornice sa invete, ceea ce este un avantaj pentru ele si pentru mine, ca mama si ca invatatoare.Au terminat clasa a IIIa cu medii predominant de FB.






MARIUS
este mandru ca a terminat clasa I , stie sa citeasca si invata si el sa joace sah alaturi de Emanuel si tata Petrica. A scapat de o problema nocturna ( enurezis ) dupa o indelungata supraveghere nocturna din partea mea.
Este un copil deosebit, ii place sa construiasca tot felul de machete cu lego. A terminat clasa I cu FB.




AURELIA
urmeaza sa intre in clasa I. Cand am luat-o in familie avea un vocabular vulgar si violent, tipa in pemanenta, mai puternic daca nu i se indeplineau dorintele. In acest caz avea obiceiul de a se lovi cu capul de pereti, de podea sau de obiecte contondente. Acum a scapat de aceste obiceiuri care ii amenintau sanatatea fizica si psihica. Ceea ce este foarte important este faptul ca a constientizat ce e bine si ce e rau, atat in atitudinea ei cat si in a celor din jur. Este afectuoasa si inteligenta. Doreste sa devina medic, sa ma trateze sa nu mai fiu bolnava de nimic.
Toti promit ca vor avea grija de noi cand vom fi batrani, iar noi le promitem ca vom ingriji nepoteii, copilasii lor. 




15 iulie 2010
Acestea sunt realizarile noastre. Ne dorim ca Dumnezeu sa ne dea sanatate sa-i vedem oameni care se pot descurca in viata si in acelasi timp sa lucreze in inimile oamenilor care vad ca se pot creste si educa niste copii ce pareau ai nimanui…Asa ,poate unii vor avea curaj si rabdare sa ne urmeze exemplul.

Intr-una din seri I-am multumit lui Dumnezeu pentru minunile ce le face in vietile copiilor. Si L-am intrebat:
“Ma intreb si eu ceea ce se intreaba cei din jur:
Doamne, cum de am avut curajul, puterea si rabdarea sa iau in grija atatea vieti, mai ales ca erau copii cu probleme comportamentale, de limbaj si atitudine. De ce Doamne i-am luat totusi?”
Si parca am auzit vocea Domnului soptind :
” Ai avut curaj pentru ca EU sunt cu tine si i-ai privit prin ochii Mei. Ai vazut in ei ceea ce pune pretios Dumnezeu Tatal in fiecare om…”
Daca fiecare dintre noi ar reusi sa-I priveasca pe cei din jur prin ochii lui Dumnezeu, sigur lumea ar fi mai buna…
Sa dam mai departe ceea ce am primit : dragostea lui Dumnezeu…

Nimic nu se poate compara cu fericirea care-ţi inundă inima când vezi un copil zâmbind…