Sunamita

2 Împărați 4;25 Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: "Iată pe Sunamita aceea!


Ai citit vreodată povestea Sunamitei? Ai stat să meditezi, să te gândești la acțiunile și faptele sale?
Sunamita era o femeie bogată, foarte credincioasă, care locuia în Sunem. Când Elisei a trecut prin Sunem, femeia aceasta l-a invitat la masă și de atunci ori de câte ori trecea pe acolo, se oprea la casa Sunamitei. Dar bunătatea ei nu s-a oprit doar la a-i oferi ceva de mâncare ci a vorbit cu soțul ei, să-i amenajeze o odaie unde să se poată odihni.
Elisei, a vrut să fie recunoscător acestei familii și a întrebat; ”Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu."
Sunamita, era o persoană credincioasă și nu avea nevoie de favoruri. Totuși atunci când Elisei a aflat că își dorea mult un fiu i-a făcut cunoscută voia lui Dumnezeu ; "La anul pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu."
Și cum Dumnezeu își ține promisiunile, în anul următor acestei familii i s-a născut un fiu.
Nu-mi pot imagina bucurie mai mare ca aceasta în casa Sunamitei. Îmi imaginez cum Sunamita, ducea o viață fericită, împlinită. Totul în viața acestei femei pare perfect, nu cred că mai era ceva ce și-ar fi putut dori.

Dar... vine o zi când copilul acestei familii moare.
Ce se întâmplă din acest moment face ca exemplu Sunamitei să fie demn de urmat. A dus copilul în camera ce o pregătise pentru Elisei, l-a așezat pe pat, a închis ușa după ea și a cerut sotului ei; "Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce."
Câtă credință găsim în acest gest! Nu a plâns, nu a făcut reproșuri lui Dumnezeu, lui Elisei, de ce i-au promis și i-au dat un fiu, ca apoi să-l piardă. Vrea să meargă la omul lui Dumnezeu și apoi o să ia deciziile ce se impun.
Soțul, se gândea doar la recoltă, la bunăstarea familiei și nu înțelege cererea soției lui; "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"
Tot ce a făcut Sunamita, arată o credință puternică, știa că înaintea lui Dumnezeu te duci atunci când ai o problemă, o neliniște în inimă, când vrei un răspuns și nu doar atunci când e sărbătoare sau duminică. Știa că problema ei, nu este prea mare pentru Dumnezeu.

Cu câtă credință a urcat muntele Carmel să afle un răspuns la problema ei!
Dacă în viața ta lucrurile merg rău, te confrunți cu probleme mari du-te cu ele la Domnul.
Credința reală îți va da putere să urci pe Carmel, dar pentru aceasta trebuie să ai o viață de rugăciune, să ai un munte unde să te rogi zilnic.
Amintește-ți că pe muntele Carmel vei întâlni oamenii rugăciunii, pe Elisei, Sunamita și mulți alții. Dacă nu urci zilnic acest munte al rugăciunii, nu vei găsi drumul în momente de criză din viața ta.
Oamenii lui Dumnezeu sunt pe Carmel, unde strigă către Dumnezeu. Ei nu sunt pe munte la rugăciune doar la sărbători sau în zilele libere, sunt acolo tot timpul.
Dacă ai un loc zilnic unde te rogi, dacă ai un munte al rugăciunii atunci viața ta este în siguranță!