Iubeste-ti aproapele, indiferent de ce face...

„Cine zice ca este în lumina, si uraste pe fratele sau, este înca în întuneric pîna acum. Cine iubeste pe fratele sau, ramîne în lumina, si în el nu este nici un prilej de poticnire.” I Ioan 2:9

Într-o povestire se spune ca un beduin ce calatorea prin desert, a ajuns într-o oaza unde dorea sa ramana peste noapte. Cand a vazut ca în acea oaza era un cort, a mers la acel locuitor al pustiei sa-i ceara gazduire.

Ajungand însa în usa cortului, gazda care i-a ascultat cererea cu mare atentie, l-a întrebat : „ care este dumnezeul caruia I te închini?”

Calatorul i-a raspuns ca el nu crede în nici un dumnezeu, dar are nevoie de un adapost unde sa ramana peste noapte. Dupa ce a auzit marturia trecatorului, în loc sa împarta cu el un colt al cortului, gazda l-a scos afara spunîndu-i: „un necredincios n-are ce cauta în cortul meu!”

În timpul noptii însa, Domnul Isus s-a aratat în vis omului nemilos si l-a întrebat: „Unde este musafirul pe care trebuia sa-l primesti?” „L-am scos afara, pentru ca el nu crede în Tine; a raspuns cu mandrie gazda!”

Dupa ce i-a ascultat raspunsul, Domnul Isus l-a invitat pe acel om nemilos afara din cort si i-a cerut sa se uite spre cer spunandu-i:” Uita-te si vezi cate stele sunt pe firmamentul cerului, acest mare acoperis ce se întinde pentru toti oamenii. Eu n-am stins niciuna dintre ele, fiindca acest om înca nu ma cunoaste. Daca Eu fac ca soarele si stelele sa straluceasca si pentru cei buni si pentru cei rai, se cuvenea ca sa arati aceeasi dragoste, oferind gazduire acestui necunoscut!”

Pentru ca un adevarat crestin îsi iubeste semenii indiferent de situatia în care acestia se afla, trebuie ca prin jertfa si slujirea noastra sa-i ajutam pe cei ce înca nu-l cunosc pe Dumnezeu, sa descopere maretia dragostei Lui.

Doamne Dumnezeule; da-mi putere sa Te urmez cu credinciosie si sa-i ajut pe cei aflati în nevoie, dovedindu-le astfel dragostea Ta. Amin.