TANARUL BOGAT

Din tinerete a simtit
Un dor de vesnicie
Si tot ce Legea-a poruncit
Tinea cu strasnicie.

N-a fost usor, dar nici prea greu
Si daca-a fost vointa,
In orice lupta, Dumnezeu
I-a dat o biruinta.

Ba mai mult chiar, asa cum El
Promis-a-n Legea sfanta,
I-a daruit belsug in tot
Si bunastare multa.

Acestea toate l-au facut
Sa fie in cetate
Stimat de toti intre fruntasi
Si respectat de gloate.

El era fericit vazand
Ca Domnu-l rasplateste
Pentru ca este credincios
Si Legea o pazeste.

Cu toate-acestea, undeva,
Adanc in suflet parca,
Era un gol ce nu-l umplea
Nimic din lumea toata.

Nici banii, nici averea sa,
Nici stima din cetate,
Nici Legea, chiar dac-o pazea
Si-o implinea in toate.

Nici Farisei, nici Carturari
N-au putut sa-i dezlege
Misterul golului adanc
Ce nu-l putea-ntelege.

Dar intr-o zi, el a vazut
Cu mult norod in piata,
Un Prooroc tanar ce vorbea
De vesnica viata.

La El a mers si l-a-ntrebat
Ce trebuie sa faca
Ca viata vesnica in cer
S-o aiba ca rasplata ?

- Un lucru trebuie sa faci,
Asta-ti lipseste tie :
Da toata-averea la saraci,
Si-apoi urmeaza-Mi Mie !

- Dar cum spui Tu ca tot ce am
Sa-mpart la altii-ndata ?
Nu stii c-averea care-o am
Mi-e data ca rasplata ?

Chiar Dumnezeu mi-a dat-o dar
Si-n binecuvantare,
Caci Legea sfanta am pazit
In vorbe si-n purtare.

- O, stiu aceasta si nu neg
Ca ai primit rasplata ;
Insa tu vrei rasplata-aici
Sau vesnicia toata ?

Renunta la rasplata ta
Ce este pamanteasca,
Ca sa primesti cand vei muri
Rasplata cea cereasca !

…Si pleca tanaru-ntristat
De cele ce-auzise…
N-avea puterea de-a lasa
Tot ceea ce primise.

Iar golul din sufletul sau
Crescu mai mare parca,
Dar orisicat crescu de mult
Nu putu sa-l intoarca.

…O, Doamne, cat de greu si noi
Sa renuntam ne vine
La patimi si placeri ce-avem
Cand Tu ne chemi la Tine !

Dar cel mai greu e cand ne ceri
Sa renuntam pe Cale
La ce ne-ai dat Tu pe pamant
Ca binecuvantare…