Un batran german, confectioner de pantofi, tocmai isi trimisese baiatul cu cosul plin de legume din gradina la o vaduva saraca. Lucra din greu la mestesugul sau si isi cultiva bucata lui de grandina, totusi, nimic nu i se parea mai obisnuit in viata decat sa faca astfel de fapte.

- Cum de va permiteti sa daruiti atat de mult? l-am intrebat.
- Nu dau nimic, veni raspunsul. Dau Domnului cu imprumut, iar El imi da inapoi mai mult. Mi-e rusine ca oamenii cred despre mine ca sunt generos cand, de fapt, sunt platit atat de bine. Cu mult timp in urma, cand eram foarte sarac, am vazut pe cineva in lipsa si m-am intrebat daca as putea sa-i dau ceva insa nu vedeam cum. Am dat si Domnul m-a ajutat. Am avut mai mult de lucru, gradina creste bine si de atunci niciodata nu ma gandesc de doua ori cand aud despre cineva in nevoie. Nu, chiar daca dau totul, Domnul nu ma va lasa sa mor de foame. Este ca si cu banii la banca, numai ca aici e vorba de o banca ce nu da faliment niciodata, iar dobanda este zilnica.

Daca nu avem Duhul Sfant, mai bine am inchide bisericile, am bate usile in cuie, am pune o cruce neagra pe ele si am striga: "Doamne, ai mila de noi!" Daca voi, lucratori spirituali, nu aveti Duhul Lui Dumnezeu, mai bine nu ati predica, iar voi, oameni buni, mai bine ati sta acasa. Cred ca nu vorbesc prea dur cand afirm ca o biserica fara Duhul Sfant este mai degraba un blestem decat o binecuvantare. Daca nu ai Duhul Sfant, draga lucratorule crestin, afla ca stai in calea altcuiva - esti intocmai ca un pom fara roade ocupand un loc in care ar putea creste un alt pom roditor.

Aceasta este o lucrare solemna: Duhul Sfant sau nimic - si mai rau decat nimic - moartea si condamnarea pentru o biserica ce nu tanjeste dupa Duhul, plangand si gemand pana ce Acesta se vede la lucru in mijlocul ei. El este aici; n-a plecat nicaieri de cand a fost lasat la Cincizecime. Deseori El este indurerat si intristat, pentru ca este gelos si sensibil, unicul pacat de neiertat tine de persoana Lui binecuvantata.

De aceea sa cautam sa fim foarte atenti cu El, umbland smeriti inaintea Lui si asteptandu-L cu ardoare - indepartand din viata noastra orice L-ar impiedica sa locuiasca in noi si sa fie cu noi pe vecie.

Fratilor, pacea sa fie cu voi si in duhul vostru!

Adesea, noi nu stim pentru ce sa ne rugam si rugaciunile noastre par sa fie nesemnificative. Insa Duhul Sfant poate schimba acest lucru si poate sa ne umple rugaciunile cu caldura si semnificatie. Prima noastra responsabilitate in calitate de crestini trebuie sa fie aceea de a-I permite Duhului Sfant sa-Si faca lucrarea in noi.

Fie ca frumusetea lui Isus sa fie vazuta prin mine.

Se pare ca lipsa de activitate pentru Domnul si Imparatia Lui, acuzarea si critica permanenta reprezinta ocupatia multora care se considera crestini devotati.

Ne-ai creat pentru Tine, iar sufletele noastre nu vor fi niciodata impacate pana cand nu se odihnesc in Tine.

Uneori facem promisiuni Lui Dumnezeu in momente de criza sau la ocazii speciale, dar dupa aceea uitam sa le implinim. Cand Dumnezeu raspunde cererilor noastre dupa ajutor, ignoram adesea indeplinirea juruintelor facute.

Rugaciune:
Tatal nostru, Iti multumim caci Tu esti un Dumnezeu al dragostei. Iti multumim pentru Fiul Tau care a venit sa ne arate aceasta dragoste si pentru Duhul Sfant pe care Tu L-ai trimis sa locuiasca in noi, asa incat noi sa manifestam aceasta dragoste fata de altii. In Numele Lui Isus. Amin!

Fiu pierdut Isus te cheama
Vino nu intarzia
Cat de dulce te indeamna
Ca sa-I dai inima ta.

Lumea aceasta te-amageste
Cu placeri ce-o clipa tin
Dar pe urma-ti pregateste
Doar dureri, amar si chin.

Viata ta se scurge-n graba
Moartea-n fata iti va sta,
Deci grabeste-te suflete draga
Vino acum, nu intarzia.

Pentru a tale mari pacate
Sufletul si L-a varsat
Crede azi ca-ti sunt iertate
Crede acum si esti scapat.

Azi e ziua potrivita
Sa-ti deschizi inima-ndat'
Si sa-L lasi s-o carmuiasca
Curatita de pacat.

Azi Isus te cheama, vino
Sa te astepte nu-L lasa
Daca pleaca ce vei face,
De nu-i dai inima ta?

"Cereti si vi se va da, cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide."(Matei 7:7)

Cel mai bun exemplu pe care l-am gasit pentru a ilustra proverbul bine cunoscut "Dumnezeu îti da, dar nu îti baga în sac" a fost o întâmplare dintr-o tabara. Se întâmpla sa ploua marunt si bine. Ne-am adapostit sub niste copaci si am început sa vorbim despre sceneta pe care urma sa o faca grupa noastra. Cineva s-a dus sa ia o foaie si un pix dintr-un cort. La un moment dat, dupa îndelungi discutii, se aude o voce care spune:

- Dana! De ce cortul tau este dechis?

Bineînteles ca persoana în cauza s-a dus imediat sa îl închida, dar a fost putin prea târziu. Deja sacul de dormit se "înecase" în apa care se adunase în cort. Concluzia: "Dumnezeu vegheaza, dar... ai si tu grija."

Cred ca stii si tu ilustratia cu cei doi negustori care pleaca într-o calatorie. Primul se roaga lui Dumnezeu înainte de a iesi pe usa ca sa îl apere. Drumul trecea peste un pod. Omul s-a mai rugat o data, apoi a trecut nevatamat. Celalalt negustor pleaca de acasa fara sa se roage. Ajunge la pod si începe sa se roage la Dumnezeu cerându-I sa-l ajute sa treaca podul cu bine si sa nu aiba nici o problema. Podul se rupe si negustorul cade în apa. Morala: "Sa nu te rogi doar când crezi tu ca ai nevoie". De ce am spus aceste doua povesti? Ca sa demosnstrez ca trebuie si sa te rogi, dar si sa actionezi. Sa nu te astepti ca raspunsul îti va pica în brate sau ca vei bate din palme si totul se va rezolva. Trebuie sa depui si putin efort. "Cere si ti se va da. Cauta si vei gasi. Bate si ti se va deschide."

"Cînd l-au vazut ucenicii umbland pe mare, s-au spaimantat, si au zis: "este o naluca"! Si de frica au tipat Isus le-a zis îndata: Îndrazniti: Eu sunt; nu va temeti!."
( Matei 14:26-27)

În coloana de stiri a unui ziar , cu ani de zile în urma, era prezentata o experienta de cosmar traita de Wilma Sullivan, care locuia singura în localitatea Portageville din Misoury.

Nu stiu daca puteti crede ceea ce i s-a întîmplat : Într-o noapte pe cînd se afla în casa ei, situata pe o strada linistita cu vecini pasnici, a mers la culcare la ora 11:30. Nu avea nici o grija pentru siguranta sa , pentru ca usile erau încuiate si nimeni n-ar fi putut deschide geamurile chiar daca ar fi încercat. Era sigura de aceasta!

A luat o carte si a citit pentru o vreme. A ajuns însa repede sa fie chinuita de un somn adanc. A pus cartea pe noptiera, a stins lumina si-a pus mainile sub cap, si a adormit profund. Dupa o bucata de vreme a simtit o durere adanca a mainii stangi. Visase ca a prins pe cineva care a lunecat într-o prapastie, si si-a întins mana sa-l prinda. Acum era în starea de panica si nedumerire, în timp ce durerea mainii stangi era tot mai intensa. În acelasi timp se lupta ca sa tina tot mai strans pe cel pe care îl credea în pericol. Cînd s-a trezit, si-a dat seama ca nu este nimeni în camera si nici nu lunecase nimeni în prapastie, ci bratul ei drept îl strangea pe cel stîng. Era sa cada din pat de rîs, cînd si-a dat seama ca totul a fost un cosmar!

Uneori aceleasi sentimente de frica ne încearca si pe noi. Li s-a întîmplat si ucenicilor . Acestia încercau sa traverseze lacul Ghenazaret si deodata s-a pornit o furtuna puternica. Ei erau pescari de meserie si mai trecusera prin astfel de furtuni. Erau oameni puternici, dar cînd furtuna nu arata nici un semn de domolire, au început sa se teama de vietile lor. Deodata au vazut pe cineva umbland pe mare În vremea de panica uneori mintea rataceste; nu stiau cine este si au strigat : "este o naluca!"

În acele momente de spaima si necunoastere, Domnul Isus a rostit cele mai încurajatoare cuvinte pentru ucenicii sai : "Nu va temeti! Eu sunt!" Ce cuvinte minunate pentru o inima înfricosata!

* O fetita imbracata cu rochita ei cea mai frumoasa se grabea cat putea de tare ca sa ajunga la studiul biblic de duminica. In timp ce alerga, se ruga: "Doamne bun, Te rog, ajuta-ma sa nu intarzii la grupa! Te rog, Doamne, ajuta-ma sa ajung la timp!"
La un moment dat, s-a impiedicat si a cazut murdarindu-si rochita. S-a ridicat, si-a scuturat cat a putut de bine rochita si a inceput din nou sa alerge, rugandu-se: "Doamne bun, ajuta-ma sa nu ajung prea tarziu la grupa... dar te rog nu ma impinge prea tare, ca sa nu mai cad"

* Intr-o zi un pastor a vrut sa afle daca o fetita mica stie ca exista doar un singur Dumnezeu. El a intrebat-o: "Carmen, cati dumnezei exista?". Ea a raspuns: "Unul singur". "Cum poti sa stii aceasta?" continua el sa intrebe. "Pentru ca nu mai este loc si pentru alti dumnezei", a replicat fetita, "Dumnezeu umple pe deplin cerul si pamantul."

* Adresandu-se unui grup de elevi, un episcop a dat urmatorul exemplu de curaj: "Un baiat curajos este acela care, intr-un dormitor comun, in prezenta tuturor, ingenunchiaza si se roaga inainte de a sari in pat". Apoi el a cerut elevilor sa dea alte exemple. "Domnule", se auzi o voce, "iata un exemplu: un episcop plin de curaj este acela care, intr-un dormitor plin de episcopi, sare in pat fara sa-si spuna rugaciunea".

Din Biblie vedem ca, atunci cand Dumnezeu face ceva pentru implinirea planului Sau – vrajamasul Sau vine alaturi si introduce confuzie, dezordine, razmerita, tulburare – cu alte cuvinte, haos. Dumnezeu raspunde haosului facand ceva mai mult pentru planul Sau. Si atunci vrajmasul face mai mult haos. Viata crestina este o viata in care noi trebuie mereu sa infruntam haosul satanic. Cand ne sculam dimineata, poate avem un timp de partasie cu Domnul – si totul e minunat. Dar atunci cand iesim pe usa si plecam din casa – haosul ne intampina.

Atunci cand unii devin mebri ai bisericii au impresia ca de atunci inainte ei nu vor mai avea nici un necaz, nici o furtuna, nici o tulburare. Insa ei inca nu au o viziune a bisericii. Ei au doar un ideal in legatura cu biserica. Ei nu inteleg ca prezenta haosului e de fapt un semn ca aceasta este biserica. Pentru ca religia nu este atacata de haos. Ea nu poate fi atacata de haos, de moarte – pentru ca ea este o expresie a mortii.

Exista un Satan in univers pe care Dumnezeu l-a judecat. Dar – in intelepciunea Sa – Dumnezeu a amanat executarea sentintei, pentru ca exista nevoia ca cineva sa faca o lucrare destructiva – si numai cineva ca Satan poate s-o faca. Exista nevoia de a face o lucrare destructiva a vechii creatii, pentru ca din ea – Dumnezeu sa produca noua creatie, in inviere. Este nevoie de cineva care sa-i atinga intr-un mod negativ chiar si pe sfintii lui Dumnezeu, pentru a-i dezgoli, pentru a-i testa, pentru ca ei sa se deschida si sa fie disperati, indarjiti de a-L cauta pe Domnul. Ceea ce Satan face este folosit de Dumnezeu.

Vrajmasul imprastie haos prin religia satanica si prin politica diabolica. Unirea dintre religie si politica a fost cea care L-a pus pe cruce pe Domnul Isus. (Fapte 4:27 )

Noi nu trebuie sa ne rugam Domnului sa ne scoata din haos. Dumnezeu ne va elibera echipandu-ne sa biruim in orice situatie. In Romani 8:37 Pavel spune : ”In toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori”. Nu trebuie sa fim dezamagiti de aparitia haosului. De fapt, haosul ne ajuta. Haosul este folosit pentru a ne testa, pentru a ne stabiliza si pentru a ne intemeia. Numai o persoana care este cernuta prin haos poate sa-i intareasca pe altii. Asa s-a intamplat cu Petru (Luca 22:31-32).

Haosul n-o sa se opreasca si Dumnezeu n-o sa ne scoata din el. Pe de o parte, El o sa-l foloseasca pentru a ne perfecta. Pe de alta parte, El vrea sa ne faca sa fim in stare sa stam in picioare pentru indeplinirea planului Sau in mijlocul oricarei situatii.

Viata noastra este un ciclu continuu de haos si implinire spirituala. Uneori, dupa cele mai bune partasii sau intalniri ale bisericii – avem cel mai rau haos. Apoi, dupa un timp, avem un timp atat de dulce cu Domnul si cu fratii…

Ca veterinar, am fost chemat sa consult un caine in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa.

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire:

- Eu stiu de ce.

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus:

- Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?

Copilul de sase ani a continuat:

- Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…

Exista nenumarate motive, pentru care omul in ziua de azi prefera sa se razbune mai intai, decat sa iubeasca, sa accepte, sa ierte si sa uite greselile sau slabiciunile celorlalti. Cateva dintre aceste motive sunt:

Egoismul: Ma simt prea bine asa cum sunt, nu vreau sa mai fiu deranjat de nimeni, sa ma lase-n pace toti, nu vreau sa am de-a face cu nimeni, nu vreau sa sufar etc.. Acest fel de a gandi este dureros, deoarece inima unui astfel de om este rece, indiferenta, si nu ofera nimic, dar mai grav este, ca nu daruieste nimic.

Neiertarea: Oh, m-a jignit, mi-a spus cuvinte care m-au ranit, nu ma asteptam la asa ceva, cum sa iert un astfel de om? nici nu ma gandesc!! Un suflet in care locuieste neiertarea, este un suflet gol, plin de dorinta de razbunare, sau chiar de ignoranta. Nu este in stare sa ierte, sa renunte la el insusi pentru binele altora.

Lacomia: Sa impart eu putinul care mi-a ramas, cu unul ca asta? de ce? sa munceasca!!! sa se descurce singur. Eu cum m-am descurcat? astfel de situatii conduce pe om la a vrea si a dori tot mai mult, indepartandu-i pe cei din jur, pe cat posibil pentru a nu pierde sau a nu oferi aproapelui sprijinul cuvenit.

Mandria: Cum sa ma imprietenesc eu, cu ala care se imbraca asa? mi-e rusine cu el....cred ca nu are nici bani de o inghetata....sau....cum sa iubesc pe ala care are asa de multe, si-i merge bine, pe cand eu, sunt un nimeni in drum? Da, mandria are de-aface si cu falsa desconsiderare exagerata, care defaima pe aproapele nostru, cat si cu inaltarea personalitatii la un nivel nelimitat, interzis de Dumnezeu.

Totusi, de ce ne este atat de greu, sa ne straduim sa iubim pe aproapele nostru? Pe Dumnezeu il iubim, fiindca El ne face numai bine, si pe aproapele nostru ne este prea imposibil fiindca mereu ne greseste, si nu iertam, dar pe langa faptul ca nu iertam, aruncam cu bolovani, ci nu cu pietre, ca sa-l doara mai tare decat ranile noastre provocate de pietrele lor.

Sunt persoane care, prin atitudinea lor de incurajare si sfatuire, au impresia ca ne vor binele, si totusi, ne ranesc si mai tare. De ce?

Sunt situatii in care gresesc iar cel de langa mine in loc sa ma incurajeze, imi arunca o piatra direct unde am mai gresit alta data, si totusi pretinde ca o face cu intentii bune, afirmand ca nu din rautate. Sunt eu oare gata, sa pot sa iert o astfel de persoana?

Ma intreb care va fi rasplata mea, pana la urma.....

Da, inima omului este intotdeauna inclinata spre ceea ce poate sa primeasca, ci nu spre ceea ce poate sa ofere....

Autor: Narci P.

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.

Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv. Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta, ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”