Femeia...

Cand la inceputul lumii Dumnezeu a hotarat sa creeze femeia El a vazut ca epuizase toate materialele in barbat si ca nu mai dispunea de nimic
In fata dilemei si dupa o profunda meditatie iata ce a facut...
A luat rotunzimea lunii
Suavele curbe ale valurilor,
Tandra aderenta a zorelelor
Miscarea tremurata a frunzelor
Silueta zvelta a palmierului
Tenta delicata a florilor
privirea indragostita a cerbului
Si veselia razei de soare
Duritatea diamantului ,
blandetea porumbelului,
cruzimea tigrului,
ardoarea focului si raceala zapezii


El a amestecat toate ingredietele atat de diverse, a format femeia si a daruit-o barbatului.

Dupa o saptamana , barbatul vine si spune :
Doamne, creatura pe care mi-ai daruit-o, ma face nefericit ,
ea imi cere toata atentia mea , nu ma lasa niciodata singur,
vobeste mult, plange fara motiv, ma face sa sufar .
Ti-o inapoiez, nu mai vreau sa traiesc cu ea ...

Bine, raspunse Dumnezeu, si i-a luat femeia ...

Dupa o saptamana, barbatul revine si spune :
Doamne ma simt foarte singur de cand ti-am inapoiat creatura pe care Tu ai facut-o pentru mine,

Ea canta si juca alaturi de mine,
ea ma privea cu tandrente,
privirea ei ma mangaia,
ea radea, si rasul ei era ca o muzica ,
ea era frumoasa si atingerea ei era dulce .

Doamne, te implor, da-mi-o inapoi, nu mai pot trai fara ea ...