Urme de paşi pe nisip...

Am avut un vis într-o noapte:
mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine.
Paşii mei se imprimau în nisip, lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea că
fiecare din paşii noştri reprezintă o zi din viaţa mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă
şi-am văzut toţi paşii noştri ce se pierdeau în depărtare,
dar am observat că în anumite locuri
în loc de două urme nu mai era decât una singură.
Am revăzut filmul vieţii mele: ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă
corespundeau cu zilele
cele mai întunecate ale existenţei mele:
zile de nelinişte şi de rea voinţă,
zile de egoism sau de proastă dispoziţie,
zile de încercări şi de-ndoială,
zile de nesuportat,
zile în care şi eu fusesem de nesuportat.

Şi-atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproşez:
-Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele, de ce nu Ţi-ai păstrat promisiunea?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Iubitul meu, zilele pentru care n-ai văzut decât o urmă de paşi pe nisip sunt zilele în care Eu te-am purtat pe braţe!
Şi-am rămas ruşinat…