Via Dolorosa
4/17/2009 01:40:00 p.m. Posted by Nadia
Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….
Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…
Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…
O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…
Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…
Autor: Dobre Panait
20 octombrie 2011 la 20:41
Aceasta poezie nu e scrisa de Nadia ci de poetul Dobre Panait.
Originalul suna putin diferit, dupa cum urmeaza.
GOLGOTA
De Dobre Panait
Departe se aude, cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ce-n oarba-i ratacire ea n-are alta plata
Pentru Acel ce merge s-o spele de pacat.
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
Dece ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor acesta, prevestitor de rele
caci tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte.
Un hoţ ce-a vrut mulţimea cu vorbe s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….
Dar Christ îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot..căci mi-e frică să nu fiu răstignit
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-I slăbesc,
Iar gloata îl impinge din urmă cu ocară
Si de n-ar fi sutaşii L-ar rupe într-o clipă…
Dar Christ îngenunchează…
Privirea Lui e blândă, adâncă şi fiebinte
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…
O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…
Tăcere, se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-I intră-n frunte…
Te-au răstignit, Stăpâne si nu le-ai fost duşman…
obosit rimeaza cu rastignit si nu cu rastignita.
"Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot..căci mi-e frică să nu fiu răstignita"
20 octombrie 2011 la 20:53
Din moment ce nu s-a semnat in postare, nu si-a asumat faptul ca aceasta poezie ii apartine sau ca a compus-o ... i-a placut si a postat-o pe blog ... nu a stiut autorul, din aceasta cauza nu a fost precizat.
Nu stiu cine este autorul, sau daca acesta este Dobre Panait.
28 februarie 2012 la 15:25
Dobre Panait este tatal meu si poezia "Golgota" este scrisa de el.
10 iunie 2013 la 16:40
poezia golgota este scrisa si publicata de dobre panait in vlumul de versuri intitulat lacrimi,tiparit in colectia munca si lumina,volum in care mai are si alte 34 de poezii.
dobre panait s-a nascut la21.09.1912
dobre daniel-fiul autorului.