Lipsa de timp şi abundenţa de neesenţial

Acestea sunt două adevăruri de mare actualitate. Câţi oameni nu ar plăti pentru a face o zi să numere mai mult de 24 de ore? Câte lucruri nu ar mai putea fi făcute dacă am mai avea în plus o oră, o jumătate de oră, un minut? Pentru ţările subdezvoltate timpul reprezintă o corvoadă. Ai atât de mult timp încât, acompaniat de bâzâitul muştelor, poţi verifica liniştit dacă ceea ce ai învăţat la anatomie despre sistemul osos este adevărat. Caz fericit, pentru că dacă eşti dincolo de gard, în faţa camerelor de filmat, este posibil să-ţi numeri singur zilele pe care le mai ai de suportat. Dincoace de gard situaţia pare a fi mult mai bună. Totuşi, există o mică problemă: nu ai timp! Cu secole în urmă oamenii îşi rezolvau uşor toate problemele. Se deplasau pe jos sau, in cel mai fericit caz, călare. Parcurgeau distanţe relativ mici într-un timp destul de mare. Secolul trecut a fost denumit secolul vitezei. Probabil astăzi trăim în secolul supervitezei. Distanţe imense sunt parcurse în timpi reduşi. Poţi fi la prânz pe gondolă în Italia iar peste câteva ore poţi clipi la bliţul puternic al unei camere digitale în faţa Statuii Libertăţii. Dar, nu ai timp... timpul parcă ar minţi, parcă ne-ar păcăli... poate că ceasul arată numai orele pare şi avem parte numai de 12 ore zilnic în loc de 24. Poate aşa se explică de ce nu ne ajunge timpul de odihnă. Poposim în aşternut cât mai târziu în noapte pentru a rezolva cât mai multe probleme, măcar că a doua zi, dacă ne gândim, nu vedem importanţa celor realizate cu o zi mai devreme. Ne trezim obosiţi şi continuăm goana, jos, gândindu-ne cu toate resursele cum să facem faţă zilei. Sub teroarea lipsei de timp ne pierdem luciditatea, prospeţimea, tinereţea, resursele... Nesocotim Scriptura care spune: „nu vă îngrijoraţi!” şi: „gândiţi-vă la lucrurile de sus!” Acordă-ţi timp şi lasă să treacă prin tine aceste adevăruri!

Al doilea adevăr. Cineva susţine că nu crede în existenţa diavolului. Nu l-a văzut niciodată. Crede-mă că vei reuşi destul de greu să-l convingi. Va trebui să-l vezi tu mai întâi şi apoi să-i exprimi din experienţa ta. Personal nu aş încerca să-l conving în felul acesta. Convinge-l de existenţa lui Dumnezeu şi va afla adevărul şi despre lucifer. Aici avem în faţă o altă problemă, mult mai importantă decât faptul că nu ne ajunge timpul. Departe de noi lumea se înconjoară de lucruri pe care noi le considerăm neesenţiale. Sistemul lumii oferă oamenilor satisfacţii diverse timp de 25 de ore pe zi!!! Dar nu despre lume vreau sa vorbesc. Vreau să vorbesc despre voi, care sunteţi numiţi creştini de 5, 10, 20 sau 2000 de ani; voi care spuneţi rugăciunea „Tatăl nostru, care eşti în ceruri”. Ceea ce îi cerem noi lui Dumnezeu sunt exact lucrurile după alergăm tot timpul care ne este dat să-l avem. Îi cerem să ne facă viaţa mai uşoară, să ne dea o pâine mai albă. Mulţi dintre noi îi cerem o maşină mai performantă, o casă, un etaj în plus, o apă mai caldă în piscină. O, cât de mulţi se roagă la El să îi vindece de boli, să le aline suferinţele. Sunt unii care spun că dacă Dumnezeu îi vindecă de boala lor incurabilă atunci ei se vor face creştini şi El va fi Dumnezeul lor. Sunt foarte multe tinere care se roagă la Dumnezeu ca El să le dea binecuvântarea. Sunt tineri care nădăjduiesc şi se roagă pentru o căsnicie ca un colţ de rai. Câţi dintre ei sau ele nu se roagă apoi, după ce Domnul le dă binecuvântarea, ca El să le dea sau, mai degrabă, să nu le dea copii... şi apoi dacă le-a dat, câţi nu se roagă cu lacrimi lui Dumnezeu să-i ajute să le asigure tot ceea ce au de trebuinţă? Câţi nu îşi chivernisesc cu mare grijă timpul să agonisească şi sfârşesc în lipsuri? Ne pierdem în amănunte, ne acoperim cu lucruri de importanţă secundară, care ar trebui să vină „pe deasupra”. Câţi dintre cei enumeraţi mai sus vor să se roage: „Doamne, vreau să Te cunosc... nu îmi trebuie NIMIC, nu vreau NIMIC pentru mine decât... să Te cunosc!!!” Acesta este esenţialul! Un Dumnezeu cunoscut... o relaţie adevărată! Atunci vei avea timp pentru toate, căci El îţi va spune ce ai de făcut!