Neiertarea

5/14/2009 05:44:00 p.m. Posted by Andrey

"Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre." (Matei 6:15)

Înainte de a vorbi despre neiertare, ce implică ea şi în ce mod ne afectează atât fizic cât mai ales spiritual şi ce efect are asupra relaţiei noastre cu Dumnezeu, trebuie să înţelegem ce este iertarea. A ierta înseamnă a da dovadă de indulgenţă, îndurare, îngăduinţă, milostivire, clemenţă, a scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greşeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. Nu am gasit o definiţie a neiertării, dar ştim că este opusul iertării, când spui neiertare te gândeşti la osândire, pedeapsă... oare avem noi dreptul să facem asta? numai Domnul o poate face, să-L lăsăm deci pe El.

Alegem să ne facem singuri rău, să ne otrăvim viaţa adăugând zi de zi mai multă mânie, mai multă amărăciune, mai multă neiertare sentimentelor noastre deja fragile şi vulnerabile, pentru ce? pentru un moment de răzbunare, credem că daca suntem răniţi şi rănim la randul nostru înapoi ne vom simţi mai bine, poate pe moment sau nici măcar atât, dar efectul pe termen lung este devastator... cât de inconştienţi putem fi. Inima poate fi înşelată puţin câte puţin până la a fi rănită în aşa fel încât duhul de neiertare să pună stăpânire pe ea. În fiecare zi, va veni la tine să-şi ia plata şi de fiecare dată vei plati cu lucruri din tine; bucurie, linişte, pace, tărie fizică si spirituala, sănătate. Nu suntem echipaţi să purtăm emoţiile neiertării. Dacă pentru fiecare emoţie avem câte un mod de exprimare: pentru bucurie avem râsul, pentru tristeţe şi durere avem plânsul, cântecul... pentru mânie şi amărăciune, rezultatele directe ale neiertării, nu avem un mod specific de exprimare, un mod prin care să restabilim echilibrul, să ne eliberăm, să ne recăpătăm pacea sufletească... putem face asta într-un singur mod... uitând, lăsând în urmă... iertând.

Să citim pasajul din Evanghelia după Matei şi să înţelegem consecinţele neiertării:

"De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
..... Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său." Matei 18:23-35

Isus a plătit o datorie pe care noi nu am fi putut să o plătim niciodată, dar procedăm la fel ca robul din această ilustraţie... uităm că am fost iertaţi... nu auzim ecoul propriilor noastre cuvinte "mai îngăduieşte-mă". Nu am meritat să fim iertaţi, de multe ori nu merităm să fim iertaţi, aşa că trebuie să iertăm şi noi la rândul nostru chiar şi pe cei care credem noi că nu ar merita iertarea noastră.

Oamenii ne vor răni cu bună ştiinţă sau fără să-şi dea seama. Oricare ar fi motivul cel mai mult de suferit vom avea noi, atunci când alegem să nu iertăm. Cei care ne greşesc vor trece mai departe, îşi vor vedea de viaţa lor, pe când noi vom rămâne închişi în temniţa propriilor amărăciuni, judecăţi, resentimente. Suntem atacaţi, răniţi, să nu lăsăm duhul de critică să pună stăpânire pe noi, duhul de judecată, de gelozie; să învăţăm să avem control total asupra inimii, să nu închidem oamenii în inchisoarea inimii noastre. Domnul spune: te-am iertat... eşti liber, am avut răbdare cu tine, în lucrurile pe care nu le-ai înţeles, cu ignoranţa ta, te-am eliberat să înveţi să fii răbdător; Eu, cand eram pe cruce am rostit... "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" (Luca 23:34); nu poţi să faci parte dintre aleşii Mei dacă nu procedezi la fel.

Iertarea este un act de voinţă: aleg să iert pe cel care m-a rănit. Dacă nu fac asta, suspiciunea, teama, scepticismul, dorinţe necontrolate, asprime, obrăznicie, gănduri rele, roade ale amărăciunii, vor pune stăpânire pe mine; intru voit într-un cerc vicios unde numai eu voi avea de pierdut... şi care într-un final mă va epuiza, îmi va lua toată pacea, bucuria.

Când totul în tine vrea să ţină ranchiună, să ameninţe cu degetul şi să amintească de durere, Dumnezeu vrea să laşi totul deoparte.
R.T. Kendall

Cât de mare este preţul neiertării şi totuşi ne este atât de greu să iertăm. Dacă dupa ce ai văzut ce înseamnă neiertarea, ce efecte are, tot nu gaseşti puterea să ierţi, priveşte altfel lucrurile; am văzut ce presupune o relaţie cu Dumnezeu... ascultare... gândeşte-te că este o poruncă, nu o opţiune. Dă-ţi seama că iertarea este divină, nu umană.

Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Coloseni 3:13

Alege să ierţi pentru a putea fi iertat!

Amarys