Cetăţenia noastră
Filipeni, 3
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
Numele nostru, ţara noastră, comorile noastre trebuie să fie în ceruri. Atunci când Domnul hotărăşte că trebuie să părăsim această lume, că a sosit momentul să plecăm "acasă", nu trebuie să intrăm în panică, să ne fie teamă.
Momentul plecării din această lume, nu trebuie privit ca şi cum ar fi cel mai tragic lucru care ni se poate întâmpla.
Momentul plecării din această lume, nu trebuie privit ca şi cum ar fi cel mai tragic lucru care ni se poate întâmpla.
Nu te lega prea tare, de lumea aceasta, de lucruri, de locuri, de oameni.
Tot ce poţi face e să aduci bucuria mântuirii în cetatea în care locuieşti, la oamenii de pretutindeni. Ai fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să trăieşti într-o permanentă relaţie cu El, să-L faci cunoscut şi altora, atât cât trăieşti pe acest pământ.
În călătoria ta, să fii sare şi lumină.
Aminteşte-ţi mereu că eşti cetăţean al cerului şi trebuie să părăseşti cu seninătate acest pământ pentru a ajunge "acasă".
Tot ce poţi face e să aduci bucuria mântuirii în cetatea în care locuieşti, la oamenii de pretutindeni. Ai fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să trăieşti într-o permanentă relaţie cu El, să-L faci cunoscut şi altora, atât cât trăieşti pe acest pământ.
În călătoria ta, să fii sare şi lumină.
Aminteşte-ţi mereu că eşti cetăţean al cerului şi trebuie să părăseşti cu seninătate acest pământ pentru a ajunge "acasă".
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu