Rabdand pana la sfarsit

Dragii mei, as vrea in urmatoarele clipe sa ne apropiem de Domnul Isus si sa-l intrebam asa cum faceau ucenicii odinioara, si-l intrebau despre tainele Imparatiei Sale...sa-l intrebam si noi despre ce inseamna a rabda in aceasta lume.

Doua defecte pe care eu, personal, le consider foarte vicioase in lumea nostra sunt curiozitatea si nerabdarea.
De cate ori nu vi s-a intamplat sa fiti curiosi de un anumit lucru, sa auziti sau sa vedeti ce surpriza v-a pregatit mama sau tata, sau sa va pierdeti rabdarea atunci cand e vorba sa asteptati pe cineva cu care ati stabilit o intalnire?

Eu va marturisesc ca de multe ori am fost curios si mai ales imi pierdeam rabdarea cand era vorba de a astepta la rand sa-mi primesc prajitura preferata.
De mici, cu totii, ne amintim, cum am cultivat aceaste "buruieni" (si nu numai)in viata nostra si le-am lasat sa creasca in gradina sufletului nostru, dar mai ales nerabdarea.

In mintea mea se naste o intrebare si ma intreb, oare e asa important sa avem rabdare?
De ce trebuie sa avem rabdare, cu cine trebuie sa avem rabdare sau cand trebuie sa avem rabdare?
Daca a fost o perioada in viata nostra cand nu ne interesa notiunea rabdarii, si viata noastra era o totala dezordine, noi cand ne-am pocait, cand ne-am intors la Domnul Isus, suntem invatati o viata de disciplina pentru ca El este un Dumnezeu al randuielii, iar in viata noastra trebuie sa se vada o schimbare in bine.

As vrea sa va intrebati fiecare in momentul acesta, cand cititi aceste randuri..."ce inseamna pentru mine rabdarea?"
Ce definitia ai gasi pentru rabdare, uitandu-te in viata ta de pana acum?

Poate pentru unii a avea rabdare inseamna a sta la coada de dimineata pana seara pentru a putea cumpara o bucata de carne...asa cum se intampla pe timpul vechiului regim, cand trebuia sa ai rabdare pana iti venea randul sa cumperi o sticla cu lapte sau daca nu mai ajungea pana la tine trebuie sa mai rabzi o zi, iar a doua zi o luai de la capat.

Pentru altii, poate, a avea rabdare inseamna a tacea in fata persoanei careia-i turuie gura de dimineata pana seara...si nu ma refer ca nora trebuie sa aiba rabdare cu soacra sau sotul sa aiba rabdare cu sotia...oricum, voi stiti mai bine, totusi, Pavel spune crestinilor maturi in credinta..."Noi care suntem tari, suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si sa nu ne placem noua insine." (Rom 15:1)

Asadar, sunt momente in viata nostra cand a avea rabdare cu cineva se poate transforma in a rabda pe cineva.
Ma uit la mamici, cata rabdare au cu bebelusii lor, trebuie sa-i hraneasca, sa-i schimbe, sa-i ingrijeasca si dupa ce cresc mari, mamicile ajung sa le rabde atitudinile nerecunoscatoare si lipsite de respect...unele nu reusesc sa rabde, adica nu suporta si pun mana pe "nuia", si bine fac, ca asa scrie in Carte, sa disciplinezi copilul cand greseste si sa nu rabzi obrazniciile lui.

As vrea, totusi, sa invatam de la Domnul Isus, notiunea rabdarii si sa ne uitam in oglinda sfanta, Scriptura, si sa vedem cum stam cu rabdarea.
In prima parte a versetului de mai sus, Domnul Isus avertizeaza pe toti care il urmeaza ca exista un pericol pentru omul de afara, lumea, te va ura, te va dispretui si va rade pe seama ta, daca esti cu adevarat pocait.

Te poti verifica daca esti crestin cu adevarat, daca lumea te uraste, nu te place, esti ca un ghimpe pentru cei din jur pentru ca tu vorbesti de Domnul Isus, de pocainta si de viata vesnica.
Lumea, intotdeauna, va condamna copiii Domnului, pe cei care seamana cu El, ea va folosi arma violentei verbale impotriva lor, numai ca noi, trebuie sa stim cum sa ne aparam si cum sa atacam in acest razboi spiritual.

Deci, in primul rand, trebuie sa fim constienti ca toti care purtam Numele Domnului Isus, vom avea neplaceri..."veti fi urati, din pricina Numelui Meu", lumea ne va respinge asa cum l-a respins si pe Domnul.

Oare trebuie sa plangem pentru ca lumea nu ne accepta in sfera ei, oare sa ne ascundem in varful muntilor? Sau care ar trebui sa fie raspunsul nostru la ura lumii, ce arma trebuie sa folosim in astfel de imprejurari?

Tot Invatatorul nostru ne spune ca arma cu care putem invinge aceasta ura, respingerea lumii si dispretul ei este...rabdarea,"...cine va rabda..." si nu razbunarea.

Rabdarea este roada care ne salveaza sufletul de la multe lucruri sau cuvinte necugetate, "Prin rabdarea voastra, va veti castiga sufletele voastre." (Luca 21:19)
Unii inteleg cat de importanta este acesta roada in pomul vietii lor si se roaga Domnului sa le daruiasca cat mai multa rabdare.

Dar cum putem ajunge sa avem rabdare, cand noi ne-am nascut cu lipsa de rabdare?
Imi aduc aminte cum un tanar cerea sfatul unui batran si-l ruga sa se roage Domnului sa-i dea rabdare, iar in rugaciune batranul se ruga Domnului sa-i dea necazuri.
Tanarul cand a auzit, i-a zis fratelui ca s-a rugat gresit si nu asa cum era dorinta lui, iar batranul ii raspunde ca rabdarea nu se poate capata decat in urma necazurilor prin care va trece.

Pavel spunea: "...caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare..." (Rom 5:3)

Deci, secretul, pentru cei care alearga dupa rabdare si nu o gasesc, nu este in propria putere, ci rabdarea va intra in casa ta atunci cand mai intai vei deschide usa necazului sau incercarii.

Nu uitati, cand va bate la usa vietii voastre incercarea sau necazul, deschideti-i, chiar daca nu e prea placuta...pentru ca necazul se tine de mana cu rabdarea.

Cand Dumnezeu va vedea ca in necaz il cauti pe El, necazul iti va parasi casa, dar rabdarea va fi prietena ta pe drumul spre vesnicie."...cand suntem prigoniti, rabdam;" (1Cor 4:12),:"Daca rabdam, vom si imparati impreuna cu El." (2 Tim 2:12)

Un alt lucru pe care Domnul Isus ne invata este ca rabdarea ne ajuta sa ajungem la fagaduintele Sale, promise ucenicilor:"Caci aveti nevoie de rabdare...ca sa puteti capata ce va fost fagaduit." (Evrei 10:36) si ca rabdarea noastra trebuie sa se vada pana la sfarsit."Cine va rabda pana la sfarsit..."

In viata noastra trebuie sa lasam rabdarea sa-si aiba locul ei si sa-si faca "desavarsit lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic." (Iacov 1:4)
Modelul nostru de rabdare este Domnul Isus, iar noi trebuie sa ne uitam la El si sa vedem cata impotrivire a rabdat fata de sine si fata de cei ce L-au condamnat si l-au rastignit la Golgota.

Domnul Isus a avut rabdare cu noi si a rabdat pedeapsa pacatelor nostre in locul nostru..."El era strapuns pentru faradelegile noastre...pedeapsa care ne da pacea, a cazut peste El..." (Isaia 53:5)

Un ultim gand care as vrea sa-l imprimam in viata noastra este ca rabdarea te face mai intelept. Daca inainte nu aveam rabdare sa ascultam pe cineva care ne vorbea sau vorbeam atunci cand trebuia sa tacem, rabdarea aduce cu ea intelepciunea de a sti cand sa vorbesti si cand sa taci, asa cum si Domnul nostru a stiut cand sa vorbeasca si cand sa taca.

Rabdarea trebuie s-o legam la gatul nostru ca pe un lant de aur si sa nu o parasim in cele mai grele momente din viata nostra, pentru ca numai rabdand pana la sfarsit vom putea intra in odihna Stapanului nostru.

Rabdarea este prima si ultima treapta pe scara ce duce la cer...prima, pentru ca ea ne deschide cerul atunci cand noi acceptam suferinta si voia Domnului in viata noasta...si ultima pentru ca ea ne paraseste atunci cand am ajuns in fata Domnului Isus.

Este important cum am pornit pe calea mantuirii, dar mai important este ca noi sa terminam calatoria vietii, rabdand pana la sfarsit, asa cum Domnul nostru a rabdat.

"Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii..." (Apoc 3:10)