Greierele, furnica şi...fratele absent
Greierul şi furnica, aceste mici vietăţi având un loc bine determinat în ecosistem, şi-au câştigat celebritatea ca personaje literare graţie lui Esop şi La Fontaine, în literatura universală, în cea română intrând prin aportul lui Donici, Topîrceanu, M.Sorescu, etc.
Povestea lor, cuprinsă în fabula omonimă, este binecunoscută tuturor generaţiilor, iar morala ei ne îndeamnă la hărnicie şi chibzuinţă. Nu intenţionez să fac o analiză literară a fabulei, dar o întâmplare recentă mi-a readus-o în atenţie, determinându-mă s-o reevaluez din punct de vedere conjunctural.
Răspunzând la solicitarea Bisericii, am participat pentru puţin timp la o lucrare de renovare împreună cu mai mulţi fraţi. Unul dintre ei, remarcând absenţa unui alt frate, a făcut, cu sarcasm, observaţia: ”Unde este fratele? Se comportă asemeni greierului din poveste, cântând fără să pună osul la muncă.” Am încercat să-i explic care este motivul, de altfel bine întemeiat, al absenţei fratelui, şi instantaneu am revăzut fabula, avându-l ca personaj pe fratele absent. Acest frate, având abilităţi deosebite şi dovedind mult zel, şi-a pus în mod fericit amprenta pe lucrări deosebite în câmpul Evangheliei. Prezenţa sa la o lucrare de renovare nu era strict necesară, chiar dacă ar fi avut timp, atâta vrememe cât în munca lui era greu de înlocuit.
Personajele fabulei îmi apăreau într-o cu totul altă lumină. La urma urmei, greierul este cel care ne încântă cu cântecul lui în nopţile de vară. Fără a nesocoti lucrarea furnicii, în noua viziune asupra fabulei, concluzia care se impune este că trebuie să ne înţelegem locul şi rostul ca „mădulare în trupul lui Cristos.”
Asupra acestei rostuiri a mădularelor după slujbe, ne edifică Pavel în scrisoarea adresată creştinilor din Roma(Romani 12:4-5).
În cazul nostru,”furnica”nu avea nici un temei să se plângă de absenţa „greierului”, de vreme ce nu era în măsură să îi dea o mână de ajutor acestuia. E drept că cel care mânuieşte arcuşul poate, în caz de nevoie, să pună mâna pe lopată, dar fără a-şi neglija propria lucrare.
Concluzia? Spor la treabă,tuturor! Cu uneltele care le avem la îndemână. Amin.
Simion Felix Martian
Povestea lor, cuprinsă în fabula omonimă, este binecunoscută tuturor generaţiilor, iar morala ei ne îndeamnă la hărnicie şi chibzuinţă. Nu intenţionez să fac o analiză literară a fabulei, dar o întâmplare recentă mi-a readus-o în atenţie, determinându-mă s-o reevaluez din punct de vedere conjunctural.
Răspunzând la solicitarea Bisericii, am participat pentru puţin timp la o lucrare de renovare împreună cu mai mulţi fraţi. Unul dintre ei, remarcând absenţa unui alt frate, a făcut, cu sarcasm, observaţia: ”Unde este fratele? Se comportă asemeni greierului din poveste, cântând fără să pună osul la muncă.” Am încercat să-i explic care este motivul, de altfel bine întemeiat, al absenţei fratelui, şi instantaneu am revăzut fabula, avându-l ca personaj pe fratele absent. Acest frate, având abilităţi deosebite şi dovedind mult zel, şi-a pus în mod fericit amprenta pe lucrări deosebite în câmpul Evangheliei. Prezenţa sa la o lucrare de renovare nu era strict necesară, chiar dacă ar fi avut timp, atâta vrememe cât în munca lui era greu de înlocuit.
Personajele fabulei îmi apăreau într-o cu totul altă lumină. La urma urmei, greierul este cel care ne încântă cu cântecul lui în nopţile de vară. Fără a nesocoti lucrarea furnicii, în noua viziune asupra fabulei, concluzia care se impune este că trebuie să ne înţelegem locul şi rostul ca „mădulare în trupul lui Cristos.”
Asupra acestei rostuiri a mădularelor după slujbe, ne edifică Pavel în scrisoarea adresată creştinilor din Roma(Romani 12:4-5).
În cazul nostru,”furnica”nu avea nici un temei să se plângă de absenţa „greierului”, de vreme ce nu era în măsură să îi dea o mână de ajutor acestuia. E drept că cel care mânuieşte arcuşul poate, în caz de nevoie, să pună mâna pe lopată, dar fără a-şi neglija propria lucrare.
Concluzia? Spor la treabă,tuturor! Cu uneltele care le avem la îndemână. Amin.
Simion Felix Martian
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu