Sinceritarea
Psalm 32;5 Atunci ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. 6 De aceea orice om evlavios să se roage ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhErL4wblcrkxZ1GKoE3dMLkjmaIZe6kWLbXJhsbqIY-1vHDppCUT5N061i5DCVgiqxbukkRruo2lmga4ERB5XQRh4-sL4fnQ7Y9IxI6PD_xgcx1-W8CQ2jt1jSPKUxTOmpDEzmJpxkI4M/s200/1572lacrimioare.jpg)
Conştiinţa noastră are nevoie de eliberare de sub puterea condamnării.
Vina păcatului apasă greu şi ajungem la un moment dat să nu mai putem înainta.
Singurul mod de a scăpa de neliniştile sufletului nostru este să ne plecăm inima în rugăciune.
Cu sinceritate, smerenie să ne mărturisim fărădelegile înaintea lui Dumnezeu. Cea mai mare nevoie a noastră este iertarea păcatelor iar acest lucru înseamnă rugăciune sinceră. Nu amâna pentru mai târziu această rugăciune, acum este vremea potrivită!
Pleacă-ţi genunchii şi varsă-ţi toată durerea în faţa lui Dumnezeu şi inima ta va cânta de bucurie, căci Domnul te va ierta şi te va împăca cu El.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu